Română
Încă de la jumătatea lunii martie suntem în stare de urgență și cu o economie care funcționează acum cu frâna de mână trasă. Toți analiștii vorbesc de o recesiune cauzată de criza sanitară prin care trecem cu toții. O serie de voci se grăbesc să facă preziceri prăpăstioase privind piața imobiliară locală, bazate pe experiența crizei anterioare. Este drept că pentru unii acest scenariu este unul speculativ, visând cu ochii deschiși că vor putea achiziționa o serie de proprietăți la preț de chilipir.
Înainte de a ne grăbi să efectuăm o astfel de analiză, este important să vedem care sunt diferențele între cele două crize. Recesiunea din 2008 a fost datorată euforiei iraționale pe piața imobiliară. Mulți oameni și-au cumpărat case pe care nu și le permiteau, crezând că prețurile vor continua să crească. Ratele dobânzilor erau scăzute, fiind astfel încurajate împrumuturile care asociate pe alocuri cu lacunele sistemului bancar, au creat un exces de datorii economice. În momentul în care clienții au întâmpinat dificultăți în achitarea creditelor, piața a intrat în panică, creând astfel spațiu pentru falimente bancare și un efect de domino în piețele externe.
De asemenea, trebuie să avem în calcul diferența majoră dintre momentul de dinainte de criza din 2008 și cel de acum. În anii 2006 – 2008, Romania părea un tărâm magic al imobiliarelor. Prețurile creșteau de la o zi la alta, iar ratele românilor pe 30 ani păreau infime, pentru că întreaga țară era bazată pe o economie puternic înfloritoare. Șocul puternic pe care criza din 2008 ni l-a oferit a venit însoțit de o lecție dură pentru români. A fost o lovitură care a adus o lecție importantă privind finanțele proprii. Românii au învățat că deciziile cu impact pe termen lung trebuie atent analizate, o lecție plătita scump. Cu toate acestea, această lecție a fost de bun augur pentru piața imobiliară actuală. Prețurile apartamentelor sunt cu până la 40% mai mici comparativ cu vârful pieței de dinainte de criză. De aceea este nepotrivit să comparăm 2008 cu 2020 și să ne așteptam la scăderi masive similare.
Acum, suntem abia la începutul crizei economice, o criză care are la bază o criză sanitară, însă cu un punct comun major cu anul 2008: panica. Cât de adâncă va fi criza economică va depinde de măsurile economice pe care le vor aplica guvernele, în egală măsură cu viteza de adaptabilitate a companiilor mari și a antreprenorilor de IMM-uri. Practic, aproape că niciun scenariu nu poate fi exclus în acest moment.
De ceea ce putem fi siguri în acest moment este că această criză va aduce o serie de modificări ale stilului de lucru la nivelul producției, dar nu numai. Ca prim impact se pot observa modificările privind modul de lucru. Acum lucrăm de acasă și cred că mulți vom continua să lucrăm în sistemul teleworking. Trecem printr-o criză economică, generată de o criză sanitară cu efecte în psihologia colectivă pe termen mediu și lung, ceea ce pune presiune suplimentară inclusiv pe spațiile de birouri de tip co-working. Chiar și după ce restricțiile vor fi ridicate în totalitate, oamenii nu vor fi încă atât de disponibili de a lucra în comunități mari și vor alege siguranță în detrimentul socializării. Este o modificare de abordare care poate pune presiune pe piața imobiliară a spațiilor de birouri. Se creează astfel premizele unor restrângeri a spațiilor de birouri închiriate, în special pentru contractele care expiră în perioada următoare. Companiile testează acum intens sistemul home office, chiar și cele mai conservatoare, iar unele nu vor ezita să încurajeze și pe viitor acest sistem acolo unde funcționează. Financiar va fi mai sustenabil să închiriezi mai puțini mp și să muți activitatea pentru o parte dintre angajați la casele lor, chiar dacă unele companii vor suporta parțial sau integral chiriile angajaților. În această situație oamenii vor avea nevoie de apartamente mai spațioase, ori să se mute singuri pentru a lucra în liniște, de aceea credem că piața rezidențială va fi mai puțin afectată.